Radio Romania International

Arhiva :

Familia Monteoru (concurs Buzău)
(2010-01-25)
Ultima actualizare: 2010-02-01 11:42 EET Print
Judeţul Buzău este o regiune în sud-estul României, în principatul istoric al Munteniei, la fostele graniţe cu alte două principate istorice, Moldova şi Transilvania. Se pare că numele “Buzău” este de origine traco-dacică provenind de la cuvîntul “buză”. A doua explicaţie privind originea numelui ar fi menţionarea actualului rîului Buzău sub numele Mousaios în anul 376 e.n., cea mai veche atestare documentară a regiunii. Zona Buzăului a dat României cîteva personalităţi: scriitorii Vasile Voiculescu, Vasile Cârlova, Laurenţiu Ulici, politicianul Alexandru Marghiloman, pictoriţa Margareta Sterian. De asemenea, familii ca Angelescu, Vernescu, Sărăţeanu au contribuit la dezvoltarea economică şi culturală a Buzăului. Între aceste familii s-a numărat şi familia Monteoru prin cel mai important reprezentat al ei, Grigore Constantinescu-Monteoru. De origine greacă, Grigore Stavri a devenit Monteoru la jumătatea secolului al 19-lea şi el a fost cel care a înfiinţat staţiunea balneologică Sărata Monteoru, în 1885, la circa 120 km nord-est de Bucureşti, pe baza existenţei apelor minerale sărate. Ambiţia lui Monteoru era de a construi un fel de Karlovy Vary românesc. Săpăturile arheologice de la Sărata Monteoru au dat localităţii un renume ştiinţific, aici fiind scoase la iveală urme grupate sub numele cultura Monteoru. Înainte de a fi fondator, Monteoru a fost un om de afaceri prosper. Cu ajutorul banilor săi obţinuţi din afaceri cu petrol, Monteoru a transformat cătunul Fundul Sărăţii în staţiunea Sărata Monteoru. Marcela Marin, biograful familiei Monteoru, ne-a vorbit despre începuturile staţiunii legate de personalitatea lui Grigore: “Grigore C. Monteoru a venit în anii 1860, a primit în concesiune nişte puţuri de petrol pe care le-a gestionat ca un negustor grec, fiind de origine greacă. A devenit proprietarul întregului sat Fundul Sărăţii. Avînd foarte mulţi bani, a întemeiat staţiunea balneară Sărata Monteoru. În 1895, s-a deschis staţiunea despre care pot spune că era la nivel internaţional, al celor occidentale. Prin personalitatea şi prin dragostea pe care a pus-o pentru aceste locuri, Monteoru a ridicat comuna, a construit şcoli, biserică, a ridicat staţiunea la nivel naţional.” Grigore Monteoru a arătat cum se poate susţine o activitate economică prin alta. Cu banii obţinuţi din industria petrolului, din prelucrarea ţiţeiului şi din comercializarea produselor petroliere, el a inaugurat activitatea economică a turismului, susţinută şi de implicarea statului în construcţia de căi ferate. Marcela Marin: “La sfîrşitul secolului al 19-lea, erau circa 1000 de puţuri de petrol, dintre care 400 productive. În 1870, s-a inaugurat calea ferată de la Bucureşti spre Brăila şi Galaţi, pe care se transporta ţiţeiul, şi de acolo pe mare înspre porturile mediteraneene. După cum ştim, Peninsula Balcanică nu are ţiţei şi Monteoru a fost solicitat şi pentru prelucrarea ţiţeiului. Şi el a avut o mică rafinărie şi astfel, cu intuiţia sa, a dezvoltat această staţiune. Pot să spun că, pe lîngă unica mină de petrol care s-a deschis în 1925, unică în Europa şi o raritate în lume, şi care funcţionează şi azi, aici există un sit arheologic în care au trăit oameni în urmă cu 4000 de ani, care se îndeletniceau cu topitul bronzului. În urma a 110 ani de săpături arheologice s-au descoperit foarte multe obiecte de bronz şi ceramică.” A urmat expansiunea staţiunii. Au apărut o vilă a lui Monteoru, hoteluri, o capelă, un cazinou, un parc construit după moda englezească. Exemplul a fost cel dat de regele Carol I care a transformat Sinaia, de pe valea Prahovei, dintr-un sat într-o staţiune, după ce şi-a construit acolo reşedinţa de la castelul Peleş. Dar Monteoru a contribuit şi la arhitectura Bucureştiului construindu-şi pe Calea Victoriei o reşedinţă de foarte bun gust. Cu alte detalii, Marcela Marin: “Micul cătun Fundul Sărăţii avea o viaţă socială modestă. Deschizînd drumul industriei, la sfîrşitul secolului 19, au venit constructori străini pentru staţiunea balneară, mai ales germani şi italieni. S-a construit aici un cazinou care a fost demolat asemenea tuturor edificiilor staţiunii după 1950. A mai făcut un spital şi vila Monteoru. După moartea lui, familia doctorului Angelescu a ridicat capela Monteoru iar în Bucureşti, pe Calea Vioctoriei, unde funcţionează astăzi Uniunea Scriitorilor şi Loteria Română, a fost casa lui, renovată de arhitectul Mincu. Acolo a şi murit Grigore Monteoru în 1899.” Dar moştenirea lui Monteoru avea să aibă grav de suferit odată cu instalarea regimului comunist, în 1945. Averea familiei a fost confiscată de stat în 1948, cele mai multe dependinţe fiind iniţial ocupate de sărăcimea locală, după care au fost demolate. Astăzi, din ruinele moştenirii unui ambiţios om de afaceri, se încearcă refacerea proiectului căruia el i-a dat viaţă. (Steliu Lambru)

		WMA
	64kbps :	1 2 3
	128kbps :	1 2 3
		MP3
	64kbps :	1 2 3
	128kbps :	1 2 3
		AAC+
	48kbps :	1 2 3
	64kbps :	1 2 3
Ascultaţi programele în limba română pe canalul 2, în WMA, MP3 sau AAC+

Ascultă din nou
emisiunile RRI


Ascultaţi
Orele la care puteţi asculta programele realizate de Serviciul Român RRI
Ora (ora României)
00.00 - 01.00 (L)	01.10 - 02.00 (D, L)
02.00 - 04.00 (L-D)	04.00 - 05.00 (L-V)
04.00 - 06.00 (S)	10.00 - 11.00 (S)
10.15 - 11.00 (L-V)	11.00 - 13.00 (L-S)
15.00 - 16.00 (L-D)	16.00 - 17.00 (S, D)
17.00 - 18.00 (L-D)	18.10 - 19.00 (S, D)
19.00 - 20.00 (L-D)	20.00 - 22.00 (L-D)
22.10 - 23.00 (S, D)	23.00 - 24.00 (L-V)

Weather Forecast

Mascota istorică a RRI

© 1999 - 2011 Copyright Radio Romania International