2019-04-21



















Arhiva :
Familia Monteoru (concurs Buzău)
(2010-01-25)
Ultima actualizare: 2010-02-01 11:42 EET
Județul Buzău este o regiune în sud-estul României, în principatul istoric al Munteniei, la fostele granițe cu alte două principate istorice, Moldova și Transilvania. Se pare că numele “Buzău” este de origine traco-dacică provenind de la cuvîntul “buză”. A doua explicație privind originea numelui ar fi menționarea actualului rîului Buzău sub numele Mousaios în anul 376 e.n., cea mai veche atestare documentară a regiunii.


Zona Buzăului a dat României cîteva personalități: scriitorii Vasile Voiculescu, Vasile Cârlova, Laurențiu Ulici, politicianul Alexandru Marghiloman, pictorița Margareta Sterian. De asemenea, familii ca Angelescu, Vernescu, Sărățeanu au contribuit la dezvoltarea economică și culturală a Buzăului. Între aceste familii s-a numărat și familia Monteoru prin cel mai important reprezentat al ei, Grigore Constantinescu-Monteoru. De origine greacă, Grigore Stavri a devenit Monteoru la jumătatea secolului al 19-lea și el a fost cel care a înființat stațiunea balneologică Sărata Monteoru, în 1885, la circa 120 km nord-est de București, pe baza existenței apelor minerale sărate. Ambiția lui Monteoru era de a construi un fel de Karlovy Vary românesc. Săpăturile arheologice de la Sărata Monteoru au dat localității un renume științific, aici fiind scoase la iveală urme grupate sub numele cultura Monteoru.


Înainte de a fi fondator, Monteoru a fost un om de afaceri prosper. Cu ajutorul banilor săi obținuți din afaceri cu petrol, Monteoru a transformat cătunul Fundul Sărății în stațiunea Sărata Monteoru. Marcela Marin, biograful familiei Monteoru, ne-a vorbit despre începuturile stațiunii legate de personalitatea lui Grigore:

“Grigore C. Monteoru a venit în anii 1860, a primit în concesiune niște puțuri de petrol pe care le-a gestionat ca un negustor grec, fiind de origine greacă. A devenit proprietarul întregului sat Fundul Sărății. Avînd foarte mulți bani, a întemeiat stațiunea balneară Sărata Monteoru. În 1895, s-a deschis stațiunea despre care pot spune că era la nivel internațional, al celor occidentale. Prin personalitatea și prin dragostea pe care a pus-o pentru aceste locuri, Monteoru a ridicat comuna, a construit școli, biserică, a ridicat stațiunea la nivel național.”


Grigore Monteoru a arătat cum se poate susține o activitate economică prin alta. Cu banii obținuți din industria petrolului, din prelucrarea țițeiului și din comercializarea produselor petroliere, el a inaugurat activitatea economică a turismului, susținută și de implicarea statului în construcția de căi ferate. Marcela Marin:

“La sfîrșitul secolului al 19-lea, erau circa 1000 de puțuri de petrol, dintre care 400 productive. În 1870, s-a inaugurat calea ferată de la București spre Brăila și Galați, pe care se transporta țițeiul, și de acolo pe mare înspre porturile mediteraneene. După cum știm, Peninsula Balcanică nu are țiței și Monteoru a fost solicitat și pentru prelucrarea țițeiului. Și el a avut o mică rafinărie și astfel, cu intuiția sa, a dezvoltat această stațiune. Pot să spun că, pe lîngă unica mină de petrol care s-a deschis în 1925, unică în Europa și o raritate în lume, și care funcționează și azi, aici există un sit arheologic în care au trăit oameni în urmă cu 4000 de ani, care se îndeletniceau cu topitul bronzului. În urma a 110 ani de săpături arheologice s-au descoperit foarte multe obiecte de bronz și ceramică.”


A urmat expansiunea stațiunii. Au apărut o vilă a lui Monteoru, hoteluri, o capelă, un cazinou, un parc construit după moda englezească. Exemplul a fost cel dat de regele Carol I care a transformat Sinaia, de pe valea Prahovei, dintr-un sat într-o stațiune, după ce și-a construit acolo reședința de la castelul Peleș. Dar Monteoru a contribuit și la arhitectura Bucureștiului construindu-și pe Calea Victoriei o reședință de foarte bun gust. Cu alte detalii, Marcela Marin:

“Micul cătun Fundul Sărății avea o viață socială modestă. Deschizînd drumul industriei, la sfîrșitul secolului 19, au venit constructori străini pentru stațiunea balneară, mai ales germani și italieni. S-a construit aici un cazinou care a fost demolat asemenea tuturor edificiilor stațiunii după 1950. A mai făcut un spital și vila Monteoru. După moartea lui, familia doctorului Angelescu a ridicat capela Monteoru iar în București, pe Calea Vioctoriei, unde funcționează astăzi Uniunea Scriitorilor și Loteria Română, a fost casa lui, renovată de arhitectul Mincu. Acolo a și murit Grigore Monteoru în 1899.”


Dar moștenirea lui Monteoru avea să aibă grav de suferit odată cu instalarea regimului comunist, în 1945. Averea familiei a fost confiscată de stat în 1948, cele mai multe dependințe fiind inițial ocupate de sărăcimea locală, după care au fost demolate. Astăzi, din ruinele moștenirii unui ambițios om de afaceri, se încearcă refacerea proiectului căruia el i-a dat viață.
(Steliu Lambru)
 
Bookmark and Share
WMA
64kbps : 1 2 3
128kbps : 1 2 3
MP3
64kbps : 1 2 3
128kbps : 1 2 3
AAC+
48kbps : 1 2 3
64kbps : 1 2 3
Ascultați programele în limba română pe canalul 2, în WMA, MP3 sau AAC+
Ascultați
Orele la care puteți asculta programele realizate de Serviciul Român RRI
Ora (ora României)
00.00 - 01.00 (L) 01.10 - 02.00 (D, L)
02.00 - 04.00 (L-D) 04.00 - 05.00 (L-V)
04.00 - 06.00 (S) 10.00 - 11.00 (S)
10.15 - 11.00 (L-V) 11.00 - 13.00 (L-S)
15.00 - 16.00 (L-D) 16.00 - 17.00 (S, D)
17.00 - 18.00 (L-D) 18.10 - 19.00 (S, D)
19.00 - 20.00 (L-D) 20.00 - 22.00 (L-D)
22.10 - 23.00 (S, D) 23.00 - 24.00 (L-V)


Mascota istorică a RRI